Președintele care tace
... deși ar putea fi o Voce puternică și legitimă în societate.
Președintele Nicușor Dan a oferit un interviu la Digi24. A fost un mediu prietenos. Moderatorul n-a pus nicio întrebare grea, s-a mulțumit cu orice răspuns a primit, nu a insistat pe niciun subiect. Nici măcar nu a dorit să afle prea multe despre activitatea președintelui. L-a întrebat mai degrabă despre alții - despre guvern, despre premier, despre PSD, despre societate. De multe ori, i-a ridicat la fileu întrebări, l-a completat amical, a ascultat răbdător când președintele spunea platitudini.
În ciuda acestui decor prietenos, președintele… a tăcut. Sigur, a rostit cuvinte. A emis niște propoziții. Dar conținutul a lipsit. Aproape toate răspunsurile dlui. Dan pot fi rezumate simplu: „subiectul e complex, situația nu e bună, dar nici chiar rea, să mai așteptăm”. Președintele a evitat cu obstinație să se pronunțe ferm pe orice temă.
De câteva ori, dl. Dan a făcut referire la „rolul de mediator al președintelui”. Presupun că lipsa de asumare a unor poziții mai contondente vine de aici, din felul în care Președintele își imaginează funcția. Nu vrea să se certe cu nimeni, ci cumva să găsească un numitor comun.
Doar că nu funcționează. Metoda dlui. Dan a produs un singur rezultat palpabil în peste jumătate de an: majoritatea parlamentară. Nu știm însă sigur dacă nu cumva ar fi ieșit majoritatea și fără președinte, că nu prea sunt alternative. Și oricum, mai mult stă decât funcționează coaliția de guvernare.
Sunt conștient și de toate explicațiile obișnuite ale tăcerii prezidențiale: nu are partid, nu are pârghii constituționale, nu are profilul de „președinte jucător”. Are însă un atu unic: legitimitatea voturilor. Peste 6 milioane de oameni au găsit de cuviință să îl voteze, și așteaptă să îi reprezinte. Adică să vorbească pentru ei.
—
Constituția îi oferă președintelui puține puteri executive, dar în același timp îi pune la dispoziție numeroase instrumente simbolice:
Preşedintele României poate consulta Guvernul cu privire la probleme urgente şi de importanţă deosebită.
Președintele României prezidează şedinţele Guvernului la care participă.
Preşedintele României adresează Parlamentului mesaje cu privire la principalele probleme politice ale naţiunii.
Preşedintele României prezidează lucrările Consiliului Superior al Magistraturii la care participă.
Preşedintele României, după consultarea Parlamentului, poate cere poporului să-şi exprime, prin referendum, voinţa cu privire la probleme de interes naţional.
E ușor de observat pattern-ul. Președintele are legitimitatea și instrumentele de a spune tuturor celorlalte puteri ce nu merge, care sunt așteptările cetățenilor de la ei. Iar dacă politicienii nu ascultă, se poate întoarce la cetățeni să îi întrebe direct, poate așa vor auzi și ceilalți. Dl. Dan nu a folosit niciunul dintre aceste instrumente.
Exemple? După tot scandalul din Justiție, Președintele nu a considerat necesar să meargă la o ședință CSM pentru a spune ferm ce așteaptă cetățenii de la puterea judecătorească.
În timp ce guvernul amână la infinit toate promisiunile făcute că, după mărirea taxelor, vor urma și corecții ale privilegiilor politicienilor, Președintele nu și-a făcut timp pentru nicio ședință de Guvern, măcar să amintească miniștrilor că au un program de îndeplinit.
Președintele nu a mers nici măcar la Parlament, să le amintească aleșilor neamului despre promisiunile pe care toate partidele, fără excepție, le-au făcut în campania electorală. Lucruri simple, la decizia legislativului, fără să fie nevoie de guvern: că vor crește transparența, că vor închide tot felul de sinecuri (academii, institute etc.), că vor îmbunătăți legislația electorală, că nu vor mai consuma partidele atâția bani de la buget, și așa mai departe. A trecut campania, partidele se fac că uită, dar cetățenii își amintesc, și bine le-ar prinde o Voce care să vorbească pentru ei.
La fel de important, ar fi ca Președintele să vorbească cu cetățenii. Nu îi trebuie nici buget, nici cine știe ce mare echipă pentru a face o platformă online de consultare. Să asculte, să construiască opinia publică, și să o aducă în plenul celorlalte puteri, așa cum spune Constituția.
—
La drept vorbind, nu s-a grăbit Președintele nici măcar să rezolve acele probleme pentru care Constituția îl numește principal responsabil.
Controlul civil al serviciilor secrete? Nici nu se discută. Moderatorul de la Digi24 l-a întrebat duios măcar despre șefii acestor servicii, și l-a lăsat în pace când Președintele a refuzat practic să răspundă. Nicio vorbă despre restructurare serviciilor, nimic despre marele eșec al anulării alegerilor.
Strategia Națională de Apărare? Expediată în trei zile, la limita termenului constituțional, cu noi puteri pentru aceleași servicii secrete pe care nu le controlează nimeni.
Diplomația? Avem aceeași rețea de reprezentare ca în vreme președintelui Iohannis. Mandatele unor ambasadori sunt expirate din iunie 2024, și dl. Dan nu se grăbește să găsească oameni competenți. Sunt rămași în funcție o mulțime de politruci numiți mai multe pentru fidelitatea față de fostul președinte sau pentru pilele politice. Reprezentarea de afaceri e ca și inexistentă. Președintele Dan nu face nimic.
O voce în politica internațională, sau măcar europeană? Lasă, îl avem pe dl. Lazurcă, un consilier de încredere, care ne spune că suntem și cu ăia, și cu ăia, imparțial ca tot românul.
—
Există o nemulțumire evidentă, palpabilă, mocnind sau de-a dreptul izbucnind în societate. Putem să dăm vina pe manipulare, pe ruși, pe Internet, și foarte probabil că sunt factori ce amplifică nemulțumirea. Dar este evident că suntem enervați, iritați, obosiți, supărați, în primul rând pe stat și pe politicieni. Ne frustrează proasta guvernare, abuzurile, nedreptatea, privilegiile și sinecurile, minciunile și ipocrizia.
Președintele ne spune că lucrurile nu merg bine, dar nici așa rău. Și apoi tace. Ar putea fi Vocea acestor nemulțumiri, cel care să amintească zi de zi ce nu merge și ce așteptări au cetățenii de la toate instituțiile publice. Ar putea să transforme nemulțumirea și supărarea într-o energie a schimbării, în propuneri, în idei. Ar putea să vorbească. Dar tace.