E adevărat că dacă vrem pace trebui să ne pregătim de război?

Discuția despre apărarea națională nu ar trebui să fie rezervate „inițiaților”, măcar pentru a combate însuși războiul hibrid. (bonus: o invitație la dezbatere).

Sub amenințarea războiului inițiat de marele vecin rus și sub presiunea schimbărilor inițiate de președintele Trump, Uniunea Europeană și NATO se mișcă decisiv către noi abordări ale apărării. Se pregătește creșterea semnificativă a investițiilor în apărare și diversificarea capabilităților. Numeroase țări aliate își pun problema reintroducerii unei forme de serviciu militar. România este parte a celor două structuri internaționale și, inevitabil, se mișcă împreună cu ele.

Este cert că vor crește cheltuielile de apărare

În luna mai, Uniunea Europeană a aprobat programul SAFE (Security Action for Europe), un împrumut comun de 150 de miliarde de euro pentru a finanța investițiile în apărare.

România are o alocare de 16,68 miliarde de euro, din care ar vrea să acopere costurile cu achiziții de tehnică de luptă (eventual produsă în România) și unele elemente de infrastructură ce poate fi folosită și civil, și militar (autostrăzile din nord-estul țării). Știm că există un plan de achiziții, pentru că țările membre au transmis lista de potențiale proiecte până pe 29 iulie. Nu a existat însă nici măcar o informare a publicului (ce să mai vorbim de dezbatere!), pentru că brusc devenim ultra-secretoși când vine vorba de Securitate.

Până pe 30 noiembrie, statele membre trebuie să trimită la Bruxelles Strategiile Național de Apărare revizuite, incluzând aceste investiții. E o coincidență fericită pentru noi. Legea nr. 203/2015 pentru planificarea apărării naționale spune că președintele are datoria de a prezenta Parlamentului respectiva Strategie în termen de șase luni de la preluarea mandatului. Deci termenul legal se suprapune peste cel propus de UE.

Probabil vom avea circ, nu dezbatere

Este legitim să ne întrebăm de ce președintele Nicușor Dan întârzie până în ultimul moment să prezinte Parlamentului versiunea actualizată a Strategiei Naționale de Apărare. Au trecut cinci luni, și președintele încă nu a făcut acest pas. Scenariul cel mai probabil este că președintele va prezenta un document foarte aproape de termenul legal și, sub presiunea programului SAFE, va fi votat pe repede înainte de către Parlament, fără dezbatere reală.

În locul dezbaterii, vom avea circ. Partidele auto-intitulat „suveraniste” vor acuza cheltuielile mari cu apărarea în detrimentul altor servicii publice. Vor vehicula din nou diverse teorii ale conspirației privind inevitabilitatea unui război. Și vor pune iar accentul pe presupusa contribuție a ajutorului pentru Ucraina și Moldova la deficitul bugetului public. Măcar o parte din aceste teme ar putea fi domolite dacă am avea o dezbatere autentică.

E foarte probabil că și PSD va folosi momentul pentru a recâștiga din publicul „suveranist”. Ministrul apărării și cel al economiei - adică principalele ministere implicate în SAFE - sunt de la USR. Pesediștii vor putea acuza „progresiștii” (termen de care tocmai s-au dezis) că fac jocurile „marilor puteri” investind în apărare, și nu în educație sau sănătate.

Apărarea, între stângăcii în acțiune și lipsă de transparență

Nu ar fi corect să spunem că România nu face nimic în absența Strategiei de Apărare Națională. Doar că o face cam haotic și fără a avea un plan anume. A durat ridicol de mult, luni bune, discuția despre ce faci când îți trece drona granița. Când în sfârșit avem un răspuns în lege, tot nu pare clar. Din când în când, Ministerul Apărării sau Armata anunță câte o achiziție - avioane multirol, tancuri, apărare antiaeriană (fix din Israel, că altceva nu se găsea), vehicule, drone etc. Totuși, toate aceste planuri nu se termină niciodată, adică nu vedem efectiv echipamentele respective în dotarea Armatei.

Cu jumătate de gură, se vorbește și de pregătirea cetățenilor. S-a râs mult de încercarea stângace a Armatei de a mobiliza rezerviștii. Aceștia sunt oameni care au făcut stagiul militar până în 2004, deci au de la 40 de ani în sus. Foarte probabil, majoritatea ar răspunde pozitiv dacă va fi nevoie să apere efectiv țara, dar nu sunt suficienți. Nici nu mai vorbim de organizarea ridicolă a întregului exercițiu, care lasă un gust amar.

În Parlament, se discută un proiect de lege care să permită Armatei să ofere tinerilor un program de inițiere în apărare, voluntar, plătit și pe termen scurt (trei luni). Ulterior, cei interesați pot continua ca profesioniști în Armată. Sună foarte bine pe hârtie, și este coerent cu ce se întâmplă în alte țări. Nu există însă nicio informație concretă despre ce poate Armata să ofere în acest program, mai ales după povestea cu rezerviștii.

Niciunul dintre aceste proiecte nu este explicat în termeni rezonabili cetățenilor. Tradițional, discuțiile despre apărare națională sunt rezervate „inițiaților”. Participarea la „comunitatea de securitate națională” este un bilet spre putere și influență, deci toată lumea are interesul să mențină cercul închis. Totul este pus din start sub semnul secretului național, totul este clasificat, mai nimic nu se discută public.

Este trist cât de repede, în doar câteva luni, președintele Dan s-a convertit la această cultură a secretului. Cu un istoric de activist civic și venit din afara sistemului, am fi crezut că președintele înțelege că nu poți să aperi democrația și libertatea prin lipsă de transparență. Nu e cazul.

Ironic, tot președintele ne spune că în viitoarea Strategie va fi un capitol nou dedicat „războiului hibrid”. Aici ar intra în primul rând tacticile de război informațional, adică manipularea și propaganda pe care marele vecin de la răsărit le-a folosit cu succes încă de pe vremea când se numea (încă) Uniunea Sovietică. Acum le perfecționează cu ajutorul noilor tehnologii.

Este bine, este legitim, este de dorit ca Strategia Națională de Apărare să ia în serios războiul informațional și să propună răspunsuri. Nu poți însă să nu te întrebi: chiar nu le-a arătat nimeni decidenților întreaga literatură de specialitate care insistă că, într-o democrație liberală, cea mai puternică armă împotriva manipulării și propagandei este chiar transparența?

---

Bonus - invitație la dezbatere. Miercuri, 29 octombrie ora 19:00, la București, în seria OFFline civic, cu tema Război și pace. Cine merge la război?

Nu vrem și nu putem să luăm locul autorităților, dar măcar vrem să vorbim despre asta.

• Cât de probabil este un război în regiune? Cât de pregătiți suntem?

• Cât de mult suntem dispuși să cheltuim pentru înzestrarea Armatei? Și ce fel de cheltuieli vrem să facem?

• Cine e dispus să se înroleze? Câți doritori sunt pentru stagiul voluntar? Dacă începe războiul, mergi pe front?

La aceste întrebări, și altele similare, încercăm să răspundem, alături de voi și de invitații acestei ediții de OFFline Civic:

• 𝐒𝐚𝐛𝐢𝐧𝐚 𝐅𝐚𝐭𝐢 – Jurnalistă, scriitoare și analistă de politică externă

• 𝐈𝐮𝐥𝐢𝐚 𝐒𝐛â𝐫𝐜𝐞𝐚 – Politolog

• 𝐆𝐞𝐨𝐫𝐠𝐞 𝐕𝐢ș𝐚𝐧 – Analist probleme de securitate națională, Institutul Diplomatic Român

Moderator, yours truly.

Ne vedem la locul obișnuit, cafeneaua Londohome (Str. David Praporgescu nr.31, București). Intrarea liberă, fiecare își plătește consumația.

Ne ajută și o bifă la evenimentul de Facebook, să estimăm câte scaune punem.